displaced stardust
warning: the next post [inappropriate and incoherent as it might be] will hereby stand as proof to B’s inability to write when she’s extremely busy, extremely happy or oscillating between the two.
planetaunu respiră. planetaunu aleargă prin galaxie şi, odată cu ea, timpul se grăbeşte spre destinaţii greu de perceput, iar locuitorii sunt nevoiţi să se ancoreze bine în realităţi mai puţin alunecoase pentru a evita orice fel de accident.
din când în când planetaunu trage adânc aer în piept şi rămâne nemişcată într-un colţ de univers. la suprafaţă, toate clădirile se înghesuie iar lucrurile par, în general, puţin mai ameninţătoare. imediat după aceea, însă, urmează aproape invariabil o serie de zile calde şi liniştite în care gravitaţia e puţin mai responsabilă si curbura ecuatorului seamănă cu cel mai larg zâmbet posibil.
studii recente au dezvăluit că planetaunu are o orbită semialeatoare în jurul unui soare despre care vechii locuitori bănuiau că ar avea aromă de căpşuni şi cremă de brânză. contracţia gravitaţională care a dus la crearea lui într-o seară anume [în perioada echivalentă lunii iunie de pe o altă planetă din jurul unei alte stele cu nume mai puţin impunător] a avut ca efecte secundare o creştere a cantităţii globale de endorfine şi dezvoltarea unui obicei foarte ciudat printre locuitori care au fost observaţi ridicându-se mai des în vârful picioarelor.
