the untold story of clouds - part2
planetaunu cunoscuse dintotdeauna perioade în care nu se întâmplă nimic
unele incredibil de scurte (cam cât durează un strănut de pisică sau căderea unui măr în capul domnului newton) în care toată lumea îşi ţine respiraţia (oprind totodată sursa tuturor vânturilor, adierilor, vijeliilor, tornadelor şi uraganelor) şi aşteaptă, iar altele lungi, aproape nesfârşite, cât patru glaciaţiuni consecutive în care timpul se complace în linişte şi nemişcare. aceste perioade ale nimicului erau petrecute de planetunari (cum se numeau locuitorii de pe planetaunu cărora nu le plăceau lucrurile ineficiente sau excesiv de lungi) în faţa ferestrelor mereu închise, curatandu-şi ghetele, platindu-şi facturile sau găsindu-şi alte îndeletniciri pentru care au fost prea ocupaţi pe vremea când lucrurile încă nu încetaseră să se întâmple.
primul nor a apărut după o nesperat de lungă perioadă a nimicului. şi chiar dacă, proaspăt treziţi din amorţeală, foarte mulţi dintre planetunari nu au avut condiţia fizică necesară pentru a privi în sus, a fost unanim acceptat faptul că norii făceau cerul mai spectaculos ca niciodată.
prima ploaie a venit la fel neaşteptat. nimeni nu s-a gândit că primele tunete ar putea fi semne ale unei ostilităţi din partea ciudatelor creaturi celeste.
