upon the harms of self sufficiency
pentru B - fiinţă devotată întru totul toamnei cu plimbările ei prin frunze moarte şi ploi - vara nu era decât o perioadă tolerată care ocupă câteva rânduri în plus în calendar.
există însă veri care încep să dea metaforic din mâini, încercând să se facă observate cu orice preţ.
aşa că vara asta a adus cu ea zile luminoase şi calme reflectate în lacuri de munte, cu brazi, cu infinituri prea mici şi constelaţii inexistente, pe care B le-a scos din timp şi le-a aşezat cu grijă în cutiile imaginare care păstrează toate fericirile.
au mai fost zile care strâng cu grijă dragostea uitată în trecuturi îndepărtate sau nu şi ţi-o aruncă pe toată în cap când te aştepţi mai puţin.
şi zile cu dezamăgiri de care B se agăţă cu un ultim efort raţional şi pe care încearcă să le ignore în acelaşi timp. pentru că, aşa cum spunea un personaj din cartea lui preferata, lipsa iluziilor oboseşte îngrozitor.
am o senzaţie acută de tine
ca şi cum te respir sau mă respiri şi devin din ce în ce mai fluidă
mă topesc cu lumea din jur într-o amintire despre zâmbetul tău
