chill
drumul spre cluj merge pe urmele cailor născuţi din tăceri, printre câmpii cu berze şi nori de hârtie albastră pe care-i priveşti cu ochi încercănaţi.
clujul urcă şi coboară cu străzi înguste, copaci şi toate îndoielile strânse în săptămâni de absenţă.
clujul zâmbeşte în timp ce-ţi trece cu vântul prin păr, fuge cu gândurile tale şi te face să cauţi libertatea într-un loc mai înalt.
clujul naşte obsesii-gâze care încearcă să zboare spre cer, doar că să moară în ziua următoare.
now please excuse me while i go lick my wounds.
2 years ago